Educarea antreprenoriala si stiluri manageriale

Este uneori greu de deosebit prin ce caracteristici se deosebesc culturile intre ele, mai ales daca sunt apropiate geografic. Daca distanta geografica este mai mare, este mai simplu. Observam de exemplu ce anume este considerat resursa si ce este tabu intr-o culturala, avand interdictie pentru consum. De exemplu noi nu mancam caini, iar islamicii nu mananca porci.    Noi nu vedem intr-o creanga de copac decat lemn de foc, in timp ce chinezii vad o sculptura ascunsa in lemn ce are nevoie doar de a fi eliberata de surplusul de material. Noi nu vedem in dejectiile umane decat mizerie in timp ce asiaticii de pe orezarii sau elvetienii vad ingrasamant agricol si bogatie.

Ne miram cand vedem o companie din Ungaria ca cumpara balegar de vaci si ca il amesteca cu pamant si apoi ne vand inapoi produsul ca pamint de flori, sau cand vedem o companie Olandeza ca aduce in Romania tot soiul de mate si resturi de peste din Norvegia si le transforma in faina de peste pe care o vand chiar aici ca suplimente de hrana pentru animale. Totusi nu urmam exemplele acestea, deoarece dejectiile, balegarul, resturile de peste sau cainii sunt undeva interzise la folosire, prin traditie, constituind un taboo.

Ne lasam de asemenea invadati de gunoaie fara a le utiliza si fara a le selecta transformandu-le astfel in resurse secundare. Asa ca daca te duci intr-o padure I-ti vei bucura ochii cu pungi de plastic, sticle de plastic, hartii si alte asemenea produse ale civilizatiei, care au inlocuit flora padurii. Ne miram de curatenia pe care o gasim insa in padurile Elvetiei sau Germaniei si nu intelegem de unde vine. Ei bine acolo nu exista tabooul asupra culesului gunoaielor.

La fel de grijulii suntem si cu interferenta cu treburile murdare ale polisului. Nu ne amestecam acolo unde sunt lucruri dubioase ci le lasam sa se desfasoare in voie, preferind sa nu avem reactie civica decat sa ne patam cumva prin calcarea taboolui.

Exista un mod de coexistenta pasnica cu gunoiaiele de tot felul, in care noi nu le luam in seama in timp ce acestea ne invadeaza, sau si mai des in care gunoiul strain devine bun in timp ce gunoiul propriu devine taboo. Asa ne-am pomenit cu astfel de traditii culturale si nu facem nimic pentru a le corecta.

Plutim intre vise frumoase si o realitate nemiloasa pe care sau incercam sa o ignoram, sau fugim in alta tara pentru a gasi o alta realitate in loc sa o corectam pe cea de acasa.

Din acelasi simt cultural straniu cu privire la ce-I curat sau murdar avem uneori reactii ciudate la adresa altor neamuri ce vin sa traiasca la noi. Ii toleram, dar nu interferam pana cand nu ne intoxica cu produsele sau subprodulele lor, iar atunci injuram Romania si ne pregatim de imigrare in loc sa impunem standarde de respect valoric pe comportamentul si produsele acelor culturi.

Toate aceste caracteristici privind comportamentele noastre culturale fac parte dintr-un mod traditional de a privi resursele, dintr-un stil managerial cu radacini culturale vechi, dintr-un mod de a ne educa antreprenorial dupa legi proprii. Si cat este de greu sa ne schimbam fara o educatie corespunzatoare prin programe antreprenoriale si manageriale adecvate.

Plutind intre pret si dispret, intre tot soiul de taboori pe care le urmam fara a fi constienti, noi inca vedem intr-o creanga lemn de foc in loc de sculptura, iar intr-o persoana supradotata cu capacitati intelectuale deosebite noi il vedem pe Radu, baiatul acela ciudat care a studiat in vest si nu se stie ce mai face.

Discutam mai demult cu unul dintre fostii olimpici internationali la matematica, care si-a facut studiile stralucite in SUA, a lucrat la o mare universitate cativa ani dupa care sa dus in sectorul bancar. Acum este director executiv la una din cele mai mari banci americane, specialist respectat si bineinteles platit regeste pentru ceea ce stie sa faca. I-mi povestea Radu ca nu mai vine in Romania de cativa ani, deoarece toata munca aceasta fara odihna pe care a facut-o in afara tarii nu I-a adus in Romania nici recunoastere nici prestigiu, ca atunci cand mai vine in tara este tratat drept “ba Radule”, nu a ajuns sa fie “Domnule Radu”. Este inca lemn de foc, nu va fi sculptura nici o data, ceea ce este descurajant, asa ca ramane acolo unde este sculptura nu lemn de foc.

Trebuie sa ne mai modificam si noi taboorile daca vrem sa supravietuim in viitor si mai existam ca popor si cultura. Ne ancoram intr-un trecut glorios de pe vremea dacilor in loc sa ne orientam catre un viitor prosper si sa facem eforturi de a-l configura. Numai ca daca privim istoria gasim acelasi sablon comportamental provocat de taboorile noastre. El poate fi usor caracterizat la nivelul efectelor prin saracie si oprimare, coruptie si despotism. De la fanarioti incoace, tot gasim aceste caracteristici care ne urmaresc ca un blestem. Oare nu comportamentul nostru irational orientat spre trecut si taboorile noastre sunt cele care au provocat aceste efecte?

Ei bine acum ar cam fi vremea, chiar ultimul ceas, sa ne modificam atitudinea daca vrem sa supravietuim in UE. Citindu-l pe Pascuareli, care acum putina vreme era marele sef UE in Romania, in curind vom fi o minoritate intr-o majoritate europeana. Ei bine asta schimba toate perspectivele, caci nu vom mai avea protectia culturala, ci vom fi pe piata libera si competitive. Iar piata are regulile sale dure si implacabile. Daca suntem irationali in comportamentul managerial, sau in viziunea antreprenoriala, vom avea mult de suferit.

Este chiar ceasul al doisprezecelea, cand romanul se trezeste, daca ar fi sa ne luam dupa folclor, si parca incepe sa se vada o schimbare in atitudini. Este inca timida si relativ haotica, fara masuri precise. Inca nu se vede o linie de programe educative destinate schimbarii atitudinale generale, nici pentru copii nici pentru adulti, desi au aparut firme ce promoveaza cultura manageriala de buna calitate la nivelul angajatilor companiilor ce vor sa ramana pe piata. Inca sunt uriase reticente la nivelul promovarii noilor tehnologii si a reformarii si eficientizarii sistemelor clasice. Inca nu se vede o linie de promovare pe criteriul valoric, nici o linie de pregatire a copiilor in functie de abilitatile lor si de nevoilor lor de educare si instruire. Cu toate acestea se simte ceva in aer, ca o primavera incerta in conditii de criza.

Este adevarat , “cu o floare nu se face primavara”, dar este si mai clar ca “fara nici o floare nu exista nici macar speranta ca se va face primavara” iar cate o floare pe ici pe colo, aparuta printre gunoaie si zapezi tot incepe sa se zareasca. Poate ar fi mai multe daca ar fi mai putine gunoaie, si asta ar fi posibil daca nu le-am mai privi ca gunoaie cu dispret, ci le-am vedea ca resurse secundare si le-am pretui in loc sa le dispretuim.

Asa fac elvetienii, cumpara gunoi selectat caci este valoros.

Cand in 93 a avut loc singura demonstratie a cercetarii stiintifice din Romania, singura lozinca a lor a fost “daca voi nu ne vreti, altii ne vor”. In 99 plecasera 97% din cercetatorii, majoritatea stiti unde? In Elvetia care nu ia privit ca pe niste gunoaie, ca pe “ba Radule”, ci ia pretuit. Vom avea si noi mai multe flori si primavara daca vom pretui florile.b

Related posts

Add A Comment

You must be logged in to post a comment.

Subscribe feed