Educatia in viziunea globalizarii

Globalizarea este un fenomen inceput de foarte multa vreme si care sa restructurat ca formula de la primitiva dominatie culturala pina la moderna organicitate a lumii umane si a mediului natural. Intre lumea lui Alexandru Macedon si lumea global-organica Gaia, toate deciziile politice au fost transferate in modele educative, promovind un anumit tip de ideal uman prin scoala de acasa sau organizata. In epoca marilor colonizari a aparut astfel modelul educativ nationalist si tipul uman dur si cu respect orb fata de legi si reglementari. Pentru promovarea acestui tip uman sa folosit din plin bataia ca instrument corectiv. Acest instrument de educare este de altfel caracteristic tuturor societatilor razboinice din toate vremurile. Il gasim la vechii sumerieni care au infiintat primele scoli, dar il regasim si in Europa secolului XIX.

Epoca contemporana nu mai poate promova insa aceleasi idealuri educative, are chiar o confuzie vizibila la adresa prototipului de om model, deoarece a ajuns intr-o faza mult mai adinca a globalizarii, anume organicizarea culturilor. Gasim astfel retele economice si culturale, arii de incredere economica si culturala ca de exemplu zona francofoniei, retele de specialisti ce functioneaza indiferent de stat pe intreg globul si multe alte noutati.

Din punct de vedere atitudinal se discuta mai recent despre bio-etica, despre socio-etica, despre business si etica, despre societatea bazata pe cunoastere, despre biodiversitate si despre diversitate culturala si alte astfel de concepte noi.

Au aparut si noi instrumente de educatie, de exemplu baze de date care se formeaza prion contributia cititorilor “wikipedia.org, de exemplu”, in care sunt puse cunostinte diverse, metodologii de instruire si educare profesori “de exemplu formath”, metodologii de imbunatatire a capacitatilor intelectuale sau de comunicare ca cele date cu 30 de ani in urma de Edward de Bono in “Six Thinking Hats” si multe altele.
Produsele educative noi de la metodologii pina la baze de cunostinte se adreseaza unui alt tineret care trebuie sa se adapteze unei alte etape a globalizarii. Pe de alta parte apar numeroase programe educative care sunt destinate formarii unor comportamente prin largirea campului de cunoastere a participantului in program. Au devenit astfel clasice deja programele de socializare sau de formare de echipe care se adreseaza atit copiilor cat si angajatilor firmelor. In aceste programe invataceii sunt invatati ce inseamna un comportament corect din viziunea unui sistem care te integreaza economic.

Au aparut si programe de protectie a mediului natural sau social, de formare de lideri, de marire a calitatilor antreprenoriale, si multe altele ce se adreseaza unei nevoi clare de adaptare a oamenilor la schimbarile atitudinale ce sunt solicitate de etapa moderna a globalizarii.

Atitudini educative noi ca de exemplu cea destinata micsorarii ofensei culturale, a acceptarii multiculturalismului, a respectarii individualitatii fiecaruia si a protejarii drepturilor la existenta si implinire personala, au devenit generale si sunt promovate de organismele internationale.

Educatia scolara se bazeaza din ce in ce mai putin pe memorarea de cunostinte ce dau conturul istoric al unei natiuni, ci se dezvolta mai ales in formarea de abilitati de a gasi informatia de care are nevoie fiecare om, a utiliza mijloacele moderne de investigare a informatiei si de a gasi metodologiile de cautare a unui traseu propriu de cariera inca din perioada scolara.

Pregatirea profesorilor nu mai se face in enciclopedism ci in orientarea elevilor catre intelegerea de metodologii de investigare proprii. Din acest motiv profesorii trebuie sa aiba un larg bagaj de metodologii de predare corespunzator stilurilor de invatare ale elevilor si capacitatilor personale ale acestora.

Piata muncii incepe sa ceara din ce in ce mai frecvent personalitati care sa poata evolua in sistemul economic si care sa se poata adapta la cerintele complexe ale postului. Din acest motiv in educatie se promoveaza metodologii de formare a gandirii critice, a gandirii laterale, a gandirii complexe, a gandirii analitice, a logicii abductive ce inlocuieste logica platoniciana, sau a altor forme de antrenament intelectual al elevilor.

Toate aceste tendinte noi, deja practicate de o buna bucata de timp in tarile avansate economic creaza un mare decalaj fata de tarile care inca nu le cunosc si nu le pun in practica. Decalajul se vede atat la nivelul performantelor economice a fiecarei tari cat si la nivelul stabilitatii sau dinamicii sociale. In general introducerea acestor “noutati” sa facut printr-o forma de educatie de varf, anume educatia copiilor supradotati si talentati. In tarile cu avans economic, asta a dus la imbogatirea in timp a intregului sistem educativ.

Cu ani in urma o prietena din Elvetia ma intreba “ce v-ar costa pe voi Romanii sa fiti politicosi, punctuali, sa spuneti multumesc si buna ziua? Nimic, insa cat de mult castig a-ti avea in relatiile cu partenerii vostri de afaceri.” Ei bine aceste comportamente ca si altele legate de civism, de pastrarea mediului social frumos si sanatos, primitor si functional se formeaza in programe de socializare in care noi nu avem traditie.

Nevoia il invata pe om. Nevoi avem destule, a venit vremea sa si invatam cate ceva din acestea.

Related posts

Add A Comment

You must be logged in to post a comment.

Subscribe feed