Programe educative si metodologii de instruire

Exista o mare diferenta intre instruire si educatie. Daca instruirea se leaga de acumularea de cunostinte, educatia se leaga de formarea de comportamente. In general insa aceste doua forme diferite se confunda si noi consideram ca un om educat este cel care are o diploma de absolvire a unor cursuri, cand el este doar un om instruit.    Cele doua directii se adreseaza unor campuri diferite de manifestare. Educatia se vede pe plan social, in timp ce instruirea se vede pe plan profesional. De exemplu un om instruit care nu este educat poate avea un limbaj injurios care nu ii da sansa de a gasi un grup social in categoria profesionala spre care tinde. Adica daca injuri ca un birjar vei fi acceptat doar de birjari, desi esti poate o persoana cu cunostinte peste nivelul birjarilor.

Programele educative se adreseaza nevoilor de integrare sociala si de coeziune sociala. Studii sociologice arata de exemplu cat de important  este zimbetul social pentru consolidarea stimei de sine a celorlalti. Aceleasi studii arata ca o atitudine super-criticista face ca oamenii sa piarda stima de sine, sa se teama, sa nu aiba incredere in fortele proprii, sa nu aiba parametri de lucru suficient de performanti, sa aiba un nivel jos de aspiratii si sa se motiveze numai pentru supravietuirea materiala sau pentru puterea data de bani.

Programele educative trebuie sa formeze deprinderi de viata sociala care pot imbunatati viata tuturor. De exemplu, daca vecinii de pe scara sau colegii de servici ar fi politicosi, ar pastra curatenia pe strazi, ar avea un minim de grija fata de altii, ar cultiva gradinite de flori in fata blocului in loc sa creasca buruieni, viata tuturor ar fi mai buna fara sa ceara cunostinte enciclopedice din partea fiecaruia.

Culmea este ca desi noi putem trai mai bine fara a avea mai multi bani, aceste mici “tehnici” nu sunt formate de nimeni, nici de familie, nici de scoala.

Daca este sa consideram impactul asupra dezvoltarii economice a unei tari pe care il pot aduce programele educative constatam ca: lucrul in echipa organizata in care membrii echipei se respecta si se stimuleaza reciproc, sau respectul fata de competenta sefilor ierarhici care se formeaza prin alt comportament social, anume acela al recunosterii valorii cuiva, duc in mod direct la o economie functionala ce poate deveni chiar performanta.

Si cu toate astea nimeni, nici familia, societatea sau scoala nu investesc eforturi de timp si de interes in programe educative. Poate pentru ca se crede ca sunt consumatoare de timp dedicat instructiei. Dar de fapt nu sunt consumatoare de timp ci doar inductoare de atitudini. Programele educative se pot derula in acelasi process didactic in multe cazuri, dezvoltind atitudini corecte, prin toate formele de educatie.

Dar sa nu uitam ca printre formele de educatie in afara de scoala sau de grupul de influenta propriu, mai exista un educator continuu si iresponsabil de ceea ce face. Acesta este mass-media. Putem face cu usurinta un process public unei parti a mass mediei de distrugere a sanselor de deveni compatibili cu normele de educatie  sociala care sa ne faca parteneri respectabili din doua motive. Primul motiv este la nivelul continuturilor de scandal cazind in scabros sau bestial, acestea dand norma de comportament social considerate statistic acceptabila. Al doilea motiv este metodologia de lucru care este facuta sa creeze dependente ca un drog. In cazul in speta sa ajuns la un antiprogram sau la un program antisocial numai din dorinta de a face bani cu orice pret. 

Telespectatorii sunt “instruiti” sa foloseasca un limbaj licentios, sa aiba un comportament violent sau desfranat, sa fie gata sa riste orice pentru bani, sa fie inculti si lipsiti de gandire critica si alte asemenea tinte educative. Mai ales tinerii sunt afectati, dupa ce parintii lor au fost suficient intoxicati incat sa gaseasca in aceasta lume irationala o norma a normalitatii.

Daca vom ajunge sa invatam bine lectia comportamentului antisocial vom fi desigur acceptati de catre grupurile care au acest tip de comportament. Daca nu ne convine ce invatam nu avem decat sa plecam in alta parte a lumii unde gasim ce ne place.

Exact asta se intimpla acum, iar efectele antiprogramelor se vad in locuri greu de presupus ca ar putea fi direct afectate. De exemplu in natalitate. Anul acesta numarul de locuri la licee este cu mult mai mare decat numarul de copii ce se indreapta spre licee. Aceeasi situatie se gaseste si in cazul facultatilor, unde numarul de locuri depaseste cu mult numarul de absolventi de liceu.

Pe de alta parte nivelul de reusita in facultate este redus, o mare parte a studentilor abandonind studiile. Acelasi lucru se vede si in licee.

Veti intreba poate unde este legatura intre natalitate-performante si programele educative sau antieducative. Legatura este in speranta de realizare a cuiva intr-o societate deviata. Intr-o societate in care omul de succes este needucat, neinstruit, eventual mafiot. Intr-o societate in care valoarea profesionala nu este pretuita si in care inzestrarea intelectuala este un handicap social. O societate in care oamenii motivati superior sunt niste “ciudati” patetici care nu au invatat regulile jocului sau mai bine zis ale anti-jocului.

Daca tintim sus si vrem integrare Europeana trebuie sa schimbam regulile jocului cat mai avem vreme, altfel s-ar putea sa ne inecam la mal in propriile noastre esecuri.

Related posts

Add A Comment

You must be logged in to post a comment.

Subscribe feed