Au fost utilizate mai multe metode pentru studierea diferitelor tipuri de programe pentru elevii şi studenţii supradotaţi. Anumiţi cercetători au analizat productivitatea creativă a studenţilor
talentaţi şi supradotaţi. Delcourt (1988) şi Starko (1986) au analizat productivitatea creativă a
studenţilor cu ajutorul studiilor retrospective. Delcourt (1988)
a analizat caracteristicile comportamentului creativ/productiv la
adolescenţi care s-au implicat în studii importante pe teme alese de către aceştia atât în mediul şcolar, cât şi extra-şcolar. Selectarea studenţilor pentru acest studiu s-a bazat pe aspectele
cantitativ şi calitativ ale proiectelor; aşadar, supradotarea a fost privită ca un mod de exprimare a performanţelor şi s-a concentrat asupra naturii dinamice a supradotării (Renzulli, 1986) la 18 studenţi din mediul liceal din patru unităţi din regiunea de Nord-Est. O analiză calitativă a interviurilor,
chestionarelor şi documentelor studenţilor a relevat idei privind familia,
şcoala şi studenţii luaţi ca individ. Au rezultat următoarele modele (1)
studenţii vizaţi prezintă într-adevăr caracteristici similare celor ale adulţilor
creativi/productivi; (2) aceşti studenţi pot furniza şi informaţii despre consumatori; şi (3) procesele de învăţare aferente acestor studenţi necesită o atenţie sporită dacă vrem ca abilităţile acestora să fie înţelese mai bine de către ei înşişi, de către părinţi şi profesori. Şase ani mai târziu, Delcourt (1994) a efectuat un studiu de monitorizare a intereselor, a experienţei educaţionale şi profesionale, a planurilor privind cariera şi a proiectelor participanţilor. Rezultatele au indicat faptul că studenţii şi-au menţinut obiective similare sau identice privind cariera din perspectiva planurilor pe care le au în liceu şi au rămas în domeniile majore de studiu la facultate. Cei de la facultate s-au declarat mulţumiţi de finalizarea proiectelor privind cursurile şi profesiile, având în vedere faptul că aceste misiuni coincid cu interesele şi obiectivele acestora. Această congruenţă a făcut ca aparent studiile acestora să fie mai uşor de finalizat. Câţiva dintre aceştia nu au fost interesaţi în mod special de nivelurile superioare de realizare pe plan profesional, ci mai degrabă de relaţiile bune cu prietenii şi familia. Per total, tinerii care au participat la studiul de monitorizare s-au declarat mulţumiţi de alegerile pe care le-au făcut în privinţa activităţii educaţionale şi profesionale şi sunt în continuare interesaţi de oportunităţile privind productivitatea creativă.

Starko (1986) a analizat şi efectele participării la activităţile legate de Enrichment Triad
Model (Modelul Triadic de îmbogăţire a cunoştinţelor) privind productivitatea creativă ulterioară a studenţilor. Studenţii care au participat la aceste programe pe o perioadă de minim patru ani au fost comparaţi cu cei care s-au calificat pentru astfel de programe, dar care nu au primit nici un fel de servicii. Au fost utilizate chestionare pentru a stabili numărul de produse creative realizate de ambele grupuri, atât în cadrul programelor şcolare, cât şi în cadrul celor extra-şcolare independente. De asemenea, prin intermediul chestionarului, s-au adunat informaţii referitoare la atitudinile şi abilităţile asociate productivităţii creative. Datele au fost analizate cu ajutorul regresiei ierarhice multiple, precum şi cu ajutorul analizei calitative a articolelor din chestionar cu variante multiple de răspuns. Rezultatele au demonstrat faptul că studenţii care s-au implicat în proiectele de studiu din SEM adesea au realizat propriile produse creative atât în mediul şcolar, cât şi în cel extra-şcolar faţă de studenţii din grupul de comparaţie. Un număr total de 103 studenţi, 58 de studenţi care participă la program
şi 45 de studenţi care nu participă la program, cu abilităţi similare, au participat la studiu. Grupul din cadrul programului pentru îmbogăţirea cunoştinţelor a înregistrat de două ori mai multe proiecte creative per student (3.37) faţă de grupul de comparaţie (1.4). Grupul care a participat la programele pentru îmbogăţirea cunoştinţelor a înregistrat de două ori mai multe produse creative proprii aferente activităţii extra-şcolare (1.03) decât grupul de
comparaţie (.50). În plus, studenţii care participaseră la programul de îmbogăţire a cunoştinţelor au fost caracterizaţi de o diversitate mai mare a proiectelor şi un rafinament sporit
al produselor creative realizate şi al modului de descriere a obiectivelor. Un student nu a “pictat” pur şi simplu, ci “am pictat şi am lucrat la un catalog cu picturile mele”; alţii nu s-au limitat la citirea unor articole despre animale, ci au “observat comportamentul animalelor sălbatice şi au făcut înregistrări şi observaţii în acest sens.” Alte exemple din grupul pentru îmbogăţirea cunoştinţelor au inclus studenţii care compuneau piese muzicale, care scriau romane, abordând diferite genuri literare (de dragoste, poliţiste, etc.),
pe cei care au realizat un sistem de lansare a prototipurilor rachetelor şi au proiectat şi construit prototipuri de casă şi mobilier.

La o examinare a studenţilor care au participat la un program triadic timp de aproximativ un deceniu, Hébert (1993) a identificat mai multe beneficii ale implicării în acest program. Nouă studenţi de liceu din anii terminali care au participat la program au fost supuşi unor interviuri complexe în legătură cu experienţa educaţională la zece ani de la implicarea în program. Studenţii selectaţi pentru studiu au fost aleşi datorită numărului şi calităţii produselor Tip III finalizate în timpul activităţii Programului de bază pentru copii şi studenţi talentaţi şi supradotaţi. Interviurile luate studenţilor privind activităţile Tip III au fost transcrise şi analizate pe subiecte. Constatările majore legate de studiu au indicat faptul că interesele studenţilor pentru Tipul III au afectat planurile privind activitatea post-liceală, că studenţii au declarat că este nevoie de mai multe activităţi creative la liceu, că reducerea productivităţii creative legate de Tipul III apare în timpul primilor ani de liceu, şi că procesul aferent Tipului III reprezintă un antrenament important pentru productivitatea ulterioară.

Într-un alt studiu longitudinal, Westberg (2002) a urmărit de asemenea alegerile pe care le-au făcut în viaţă Producătorii Tineri şi Talentaţi care au participat la un program în perioada
1981-1984, bazat pe Enrichment Triad Model (Modelul Triadic de îmbogăţire a cunoştinţelor). A identificat mai mulţi studenţi care au participat la acest program în Minnesota şi este în curs de finalizare a studiului şi de consemnare a rezultatelor obţinute. Unul dintre participanţii la studiu efectuat de aceasta a fost Grant, care a inventat clema pentru şireturi de pantofi şi care a continuat să facă invenţii în timpul gimnaziului şi liceului. În momentul în care Karen l-a intervievat pe Grant, atunci în vârstă de 27de ani, care îşi încheia studiile doctorale la Cal Tech în domeniul ingineriei aeronautice, Karen a găsit tendinţe similare la cei din Delcourt, Starko, şi
Herbert. Grant a făcut dovada implicării permanente în numeroase proiecte creative, a interesului manifestat pentru lucrări literare creative, terminând nouă romane, toate cu
cadre de desfăşurare şi teme futuriste; pasiunile din tinereţe au fost documentate pe
Interest-A-Lyzer (Renzulli, 1977) (Analizatorul interesului) care priveşte activităţile actuale ale acestuia.
Grant are un agent literar şi în prezent are două lucrări în curs de publicare, în plus la postul de inginer aeronautic care îi oferă satisfacţii.
Cifrele actuale indica faptul că 50 % dintre studenţii supradotaţi înregistrează performanţe reduse în SUA. Aceste cifre sunt mai mari în rândul copiilor săraci. Sally

Documentaţia de specialitate care descrie problema performanţelor academice slabe în rândul studenţilor supradotaţi îşi are originea în lucrările lui Conklin (1940), care a efectuat câteva dintre primele studii privind studenţii cu un IQ ridicat care au înregistrat eşecuri. Încă din 1955, John Gowan a descris persoana supradotată cu performanţe reduse ca fiind “una dintre cele mai mari pierderi ale culturii noastre ” (Gowan, 1955, p. 247). După mai mult de cinci decenii, performanţele reduse în rândul studenţilor supradotaţi constituie încă o problemă majoră. Conform unui studiu privind evaluarea nevoilor naţionale, efectuat în 1990 de către Centrul Naţional de Cercetare pentru Copiii talentaţi şu supradotaţi, majoritatea profesorilor acestor studenţi din Statele Unite sunt în continuare de acord cu Gowan, deoarece aceştia au identificat problema performanţelor slabe din punct de vedere cantitativ (Renzulli, Reid & Gubbins, 1990).
Anumiţi studenţi înregistrează performanţe reduse sau eşec şcolar din motive evidente: prea multe absenţe de la şcoală, rezultate slabe, comportament perturbator, respect de sine scăzut, probleme de familie şi sărăcie. În plus la factorii de risc ce preconizează motivele aferent eşecului majorităţii studenţilor, o altă problemă persistentă care duce la performanţele scăzute ale studenţilor supradotaţi sau cu potenţial sporit este reprezentată de programa necorespunzătoare şi de conţinutul cursurilor pe care le frecventează zilnic. Sutele de ore petrecute în fiecare lună în clase unde studenţii au rar ocazia de a parcurge o programă nouă sau atractivă, plictiseala de a îndeplini sarcinile atribuite, care nu implică subiecte de actualitate, nivelele reduse privind dialogul şi lipsa de corelare a conţinutului cursurilor cu capacităţile studenţilor au ca rezultat frustrarea ce caracterizează majoritatea studenţilor noştri eminenţi. De fapt, ultimele date bazate pe studiul privind performanţele reduse au evidenţiat faptul că 50 % dintre studenţii supradotaţi înregistrează aceste rezultate slabe în timpul liceului ( Reis, 1995)

Related posts

• No related posts.

OF GIFTED CHILDREN

The development mismatch

Statistically speaking, gifted children constitute between 2 and 6 percent of the human population, and given that a great number of the famous people in history are or were gifted, certain misconceptions concerning such gifted persons were formed.

There is a myth of the gifted children, assuming that those more gifted than others necessarily enjoy greater social success. This assumption could not be further from the truth. Due to the asynchronous development of the gifted children, they develop special intellectual abilities against an emotional background identical to that of children of the same age, much more intense however.

Therefore, gifted children are usually regarded by children their age as odd, nerds etc. and are not socially integrated in the collectivity. The phenomenon is present not only among children but later on as well, until the high reputation generated by the results of gifted persons constrains society to act accordingly.

The special emotiveness, the decision to act through to the end, the creativity and originality, social responsibility, the acute sense of justice and injustice characterizing the overly gifted usually renders them uncomfortable for their teachers, family and social environment as well.

Gifted children ask frequently profound questions, even cumbersome due to their depth, and do not accept ambiguous replies. Thus, they are often admonished and discouraged, and even disciplined both by parents and their social environment.

In fact, a social mechanism of discouraging and flattening these overly capable children, youth and adults may be ascertained, this mechanism being strong especially in the conservative societies with a slow historic evolution.

In the framework of this mechanism, gifted children must fit in a strict pattern of social norms, lacking recognition of their creativity, being forced to study at the same pace as other children of the same age, although due to the development mismatch they can be a few years more mature than their generation, are constrained to pass examinations ignoring their contribution, creativity, originality and performance concerning their own passions. At an adult age, the mechanism forces the gifted to fit in standardized patterns such as job descriptions, to act formally failing to make use of their intellect, creativity, wisdom, sense of justice, humorousness, ability to solve complex problems and other qualities specific to the adults group.

The psychological and intellectual maturity of the gifted subjected to mismatched development at an adult age as well thus antagonizes with the infantile social system based on representation and not on professionalism, on crisis management instead of crisis solving, on manipulation rather than emancipation. As from a statistical point of view, 70-80% of all people have personal abilities, intellect, creativity, determination in meeting goals, social communication abilities and professional performances estimated as relatively low, a system based on representation generates paradoxes. Those chosen from the majority have limited abilities and display a questionable management of the social system. In societies where representation is not accompanied by a system of selecting the representatives based on personal abilities, survival depends not on development but on conserving the classic systems of organizing society, which are very often obsolete. Here we can speak of a social development mismatch of the gifted group in relation with the majority. Should the gifted migrate towards more dynamic areas given the conservativeness of the society of origin, the latter deepens its traditionalism and falls into historic crises.

Typical social reactions

Gifted children frequently arouse negative feelings of envy, jealousy or hatred from children their age lacking their capacity to perform in their areas of interest, and therefore encounter a strong opposition from their social environment.

Therefore, gifted children are often victimized, especially considering that despite their special intelligence, they are very candid towards other people which they usually view as having more qualities than in reality. History of all peoples bears the marks of two types of gifted people: those sacrificed by the system due to their belief in mankind and those who fought the system searching for ways to transform humans using specific means. We can state that the reaction of the latter frequently deepened the mismatch between normal and gifted people, placing the immense pressure of the majority to act against the gifted. Any change marking the traditionalism of stagnant societies was generally the result of gifted persons’ actions, while the majority’s reaction was to inhibit the specific qualities of children capable of high performances.

An immense number of gifted children thus remain gifted underground, hiding their qualities in order to avoid the sanctions from their social environment and to be accepted in collectivities. The percentage of gifted underachievers which despite their natural abilities and capacities obtained pour results in their education is huge as well. Global-level statistics show that over 50% of gifted children do not succeed socially or professionally at an adult age. In fact, we may clearly conclude that this category of children is amongst those most exposed to social risks.

The social risks faced by the gifted constitutes at society level the risk of failing to adapt to the new, to the dynamic, to the complexity of development, to the lack of success on external markets, to the political opportunism of leaders born on representation, to underdevelopment and corruption, to manipulation and lack of respect for citizens’ rights, to environmental damage and resource depletion, to primitivism and slowness in the evolutionary adaptation of society. These directions are among those in which the gifted are intrinsically motivated and act professionally if encouraged by the system, causing the reduction of even annulment of the above risks.

The linearized educational system based on reproduction

The educational system constantly discourages a percentage of over 40% of the gifted children, namely the spatial visuals having a functional dominant of the right hemisphere of the brain. They think in images while the official system uses words that the spatial visuals need to transform into images, to think in images, to retranslate the result into words in order to be evaluated using words.

This is why they turn into children facing a high educational risk in the classic system based on exposition and memorizing, although paradoxically the spatial visuals have the largest level of creativity / inventiveness, complex and dynamic, critical and lateral intelligence, and in the end become those people who bring an added value to the system, developing solutions and technologies, science and art.

The spatial visuals develop an attitude of contesting authority which also disadvantages them socially, turning them into a social risk category.

Paradoxically, the percentage of the gifted among criminals exceeds the statistic average, due to constant adverse reactions from the social environment. All these symptoms disappear however in a dedicated educational environment endowed with open and creative programs, interaction, dynamism and feedback between children and teachers, with an open and cooperative atmosphere. In such an educational, familial and social environment, gifted children develop to their true potential, and being naturally self-motivated, as adults they turn into active factors of progress.

A relevant aspect is given by the preponderance of visual-spatials in familial societies but not in monopolistic ones. Familial societies generate a much larger number of gifted children having creative intelligence, but in case of a stagnation or slowness in the historic and economic development of these societies, the great majority of these gifted children emigrate to monopolistic societies where the discipline and rigor of the population allows for an accelerated development should sufficient creative visual-spatials be imported.

As a paradox, the matrix of superior creative intelligence generation remains undeveloped in this case due to the brain drain phenomenon.

The gifted and development

The need for creating a fruitful development environment is the more important, as the gifted bring far greater benefits to society than other people, generating a huge return on the social investment.

This may be seen wherever the education specially designed to suit the needs of the gifted was stimulated through financial investments and material and human efforts. Examples of policies made in this direction by the Commonwealth are concretized both in the economic development of these countries as well as in the scientific and technologic advance, protection of the natural environment, social stability, population happiness and daily satisfactions.

In fact, these types of results may be found wherever education and social insertion of the gifted was supported. They represent a natural result of solving the local crises through the action of gifted youth and adults, through developing humanitarian ideals, sublimating Maslow’s hierarchy of needs, spiritualizing consumption, characteristics that are normal among the gifted and becoming normal throughout the social environment due to the involvement of gifted persons.

An essential characteristic that may turn the gifted into heroes or victims is their deep involvement in whatever they do, irrespective of risks or difficulties. It is painful when their wings are cut, or when they are forced to live a dull life lacking perspective. When this happens, given their extreme sensitivity, they become victims of society instead of progress factors. This statement is backed by factual historic evidence, it suffices to open any encyclopedia and read the biographies of those leaving a deep positive mark in history.

On the other hand, the system of social representation in politics generally promotes egocentric amoral personalities, power-thirsty, managers of self-maintained crises they exploit for their own benefit. Their reactions towards the gifted are usually negative, as these are perceived as potential competitors – therefore the gulags, pogroms, channels and other deep wounds in history where whole generations of dedicated people perished. In such political and social situations, the risks faced by gifted children and adults are the more obvious.

The great majority of political decision therefore rests in initiating the brain-regain process through which the gifted having reached maturity of extensive knowledge both of their culture as well as of others may be integrated in the social and economic life of their country of origin. Promoting specific education for the gifted and using this extraordinary resource in local development programs constitutes the second major decision that reflects the mature consciousness of changing policies towards political professionalism.

Influence of the gifted throughout history

How many of our predecessors having left a mark on history were promoted in their home country? Very often, the gifted youth and adults only have one option for fulfilling their destiny, and that is emigrating to a friendlier environment. The recipient countries are therefore developing instead of the country of origin, which in turn is faced with poverty, corruption, deceit, manipulation and vice.

By studying the biographies of famous men we discover many lives that ended prematurely, living conditions bordering absolute poverty, crimes and tortures in political prisons, total overlook of their work by their own generation and even by the following, while in time their great work gained immortality.

History is filled with victims from among those who’ve done everything to solve the crises generated by flaws in the social system.

There never was greater need for the gifted as there is at present. While up to now the evolution of history was relatively slow and the number of solutions needed for adapting to new conditions was relatively small, ignoring or repressing the huge potential of the gifted may turn risky nowadays, due to the exponential speed of society evolution, the multiplying and deepening of crises, the increased dynamism of adaptation and the greater need for solutions.

Conclusions

Educating gifted children and socially integrating gifted youth and adults is turning more and more into a global priority. Most countries having invested efforts and resources in these two directions succeeded in gaining economic development, performing research on and applying new technologies, lowering social and economic imbalances and the rate of damaging the natural environment. These countries managed to develop a body of politicians and policy makers capable of better managing current issues and projecting more adequate concrete means for avoiding or solving crises.

The most profound educational studies were integrated in working methodologies under the concept of gifted education, and at present they are directed towards an ever increasing number of children facing potential problems for developing personal abilities.

The inflexion point created through changing the classic attitude towards the gifted generated a specific difference that is visible in several areas.

Romania must now take this decisive step, as an alternative for raising over the medium term the degree of professionalism and responsibility, of correctness of solutions proposed and rigor of decisions, of project finalizing and diminishing the waste if human and material resources.

As a Romanian proverb “a good farmer makes a good farm” says, so that we must invest in those that may bring a return on investment and multiply the positive experience.
Author: Florian Colceag, president of IRSCA Gifted Education.
Copyright: IRSCA Gifted Education.

Related posts

• No related posts.

Salutam cu intreaga caldura primul proiectul FORCE in Romania al tinerilor din ASER adresat tinerilor cu potential, dar defavorizati din punct de vedere social. Fiecare astfel de proiect reprezinta sansa asigurata unor tineri de a se autodepasi, de a-si forma abilitati pentru toata viata care sa-i ajute sa se angajeze mai usor, sa devina mai motivati, mai responsabili, mai competenti, mai talentati si mai armoniosi. Proiectul FORCE mai are meritul de a fi un proiect recunoscut la nivel international, prin castigarea premiului special la concursul studentesc international de responsabilitate sociala: Citizen Act II, organizat de Societe Generale, editia 2007-2008.

”Bucuria pe care am intalnit-o la echipa de organizatori cat si ambitia frumoasa de a-i ajuta pe ceilalti, din dorinta de a le da o sansa de a se dezvolta, pe care nici ei nu au avut-o, ne-a inspirat si ne-a dat o satisfactie deosebita. Generatia de astazi are tineri de valoare ‘carora le pasa cu adevarat’ si vor sa vada lucrurile schimbandu-se in bine.

IRSCA Gifted Education sprijina aceasta initiativa in calitate de partener, si va sustine dezvoltarea scolii FORCE in viitor cu sprijinul consortiului EDUGATE. Dupa terminarea scolii de vara, speram sa putem dezvolta impreuna un proiect ‘next level’, care sa asigure o platforma de colaborare stabila comunitatii de tineri cu potential inalt. Astazi acesti tineri sunt schimbarea pe care vor sa o vada in lume. Sa ii salutam, sa le dorim scoli pline de FORCE si multe generatii de tineri care isi vor amplifica viata si potentialul personal in « the Foundation for Opportunity Responsibility and Chance for Education ».” - Monica Gheorghiu, Project Manager al primului Centru Gifted Education pentru Descoperirea si Dezvoltarea Talentelor si Inteligentei, www.giftededu.org, un proiect IRSCA Gifted Education

Ce te asteapta la Scoala FORCE: o educatie alternativa, dezvoltare recreativa, distractie si multi prieteni! Scoala de vara FORCE este mai mult decat o fila dintr-o carte de mate, bio sau romana… este o scoala de vara in care se reunesc liceeni talentati, deosebiti, ce cauta mereu mai mult decat primesc. Timp de 10 zile, incepand cu 4 august, la Sarata Monteoru, te vei bucura de un program interactiv de fun & learn.
Te invitam sa te inscrii pe www.force.ro completand formularul de inscriere. APLICA ACUM la scoala de vara FORCE!

Related posts

• No related posts.

Related posts

• No related posts.

Juriul va fi format din reprezentanti EDUGATE; castigatorul va fi anuntat in 10 aprilie si va fi invitat sa sustina propriul discurs la Bucuresti in cadrul Evenimentului de lansare in Romania a proiectului primului Centru Gifted Education, centru non-profit privat si independent in 16 aprilie, joi, ora 17.30, in amfiteatrul „Ion Heliade Radulescu” al Bibliotecii Academiei Romane, Calea Victoriei 125. Evenimentul va include si lansarea proiectului consultativ de audit al planului de dezvoltare pentru centru, prin colaborare cu Central European University Business School si John Hopkins University Carey Business School.
Cele 10 minute vor inseamna 10 lungi minute prin care mii de tineri care-si asteapta sansa, vor vorbi prin tine. Tu vei fi purtatorul lor de cuvant. Cele 10 minute vor sta sub semnul oratorului excelent, al profesionalismului si al incercarii tale de a te descoperi pe tine insuti si pe cei din jurul tau, devenind astfel cel mai bun ambasador al primului proiect de acest gen din Romania.
Noi abia asteptam sa te cunoastem!

Contact:
Lajos KRISTOF
PR IRSCA Gifted Education
www.supradotati.ro
YM: laji4all
0732.531.039/ 0760.019.408
http://kristoflajos.ning.com/
http://investesteincopii.blogspot.com/

Related posts

• No related posts.

Proiectul de parteneriat “Russian Teacher Training for At-Risk Students” realizat prin colaborarea intre University of Winnipeg din Canada si Russian Academy for Advanced Professional Standards and In-Service Teacher Training a fost finantat timp de 3 ani de CIDA- Canadian Intl Development Agency. Cartea din care citez se numeste “At-Risk Children and Youth in Canada and Russia” - A Cross-Cultural Exchange for Talent Development. Edited by: E. Polyzoi, M. Bergsgaard, K.W.McCluskey, O. A Olifirovych -o carte finantata de University of Calgary si Fundatia Gorbaciov. Transcriu 10% din capitoul care mi se pare cel mai interesant pentru intrebarea ridicata (violenta, tineri in situatie de risc, samd).

Toata cartea e exceptionala, as vrea sa o aveti toti sa cititi si sa intelegeti ce s-a intamplat acolo. Despre proiect puteti citi aici- http://www.creativelearning.com/PDF/CreatLearnToday15-1.pdf

CAPITOLUL„Incredere, compasiune si creativitate la Centrul de Tineri Nadiezdha” – autor: prof. Efim Borisovich Shteinberg, Moscova, Rusia

“Cu conditii precum cele din tabelul 1 (n.ed: Tabelul 1 arata: particularitatle copiilor - din ce familii provin: 20% din copii provin din parinti singuri; 3% locuiesc cu mame vitrege; 15% nu au tata; 5% nu au mama; 25% copil singur la parinti; 4% fara bunici; 2% copii multi acasa (+4); 20% boli genetice in familie; 3% istorie unui traume in familie; 1.5% membrii de familie cu acte criminale; 2% copii veniti tarziu (parinti in etate); 3% copii cu parinti foarte tineri; 12% parintii se cearta; 64% parintii au vederi deosebite asupra cresterii copiilor; 72% au boli cronice; 42% parinti temporar sau permanent someri; 10% conditii de viata precare; 4% parinti divortati; 40% parinti bolnavi cronic; 80% dintre copii traiesc in conditii sub pragul de saracie; 1% familie extrem de bogata) institutiile sociale trebie sa admita provocarea de a reconstrui mediul si relatiile pe care o familie sanatoasa ar trebui sa le ofere. Aceasta include crearea unui cadru comfortabil de dezvoltare pentru copii - unul in care ei sunt acceptati pentru ceea ce sunt, primesc atentia si grija atat pentru santatea morala cat si fizica, si simt ca ceilalti sunt interesati de dezvoltarea lor personala. Organizatiile de copii trebuie sa genereze o schimbare productiva a problemei ‘cum sa promoveze socializarea pozitiva a adolescentilor’. Din acest punct de vedere centrul Nadiezdha (Speranta) este un prototip al unei astfel de institutii.

Nadiezdha a operat de mai mult de 40 de ani in cadrul Centrului pentru Creativitate a Copiilor si Tinerilor a Districtului de Est al Moscovei, o institutie de re-creere care asigura copiilor oportunitatea de a se angaja in activitati creative variate in afara scolii. Centrul a fost creat in 1960 in Casa regionala a Tinerilor Pioieri si Elevi (n. ed: aceleasi ca la noi). In acea vreme, centrul functiona ca sediu regional al Uniunii Tinerilor Pionieri. Initial, principalul task al echipei era sa implice in serivicii sociale toti tinerii pionieri ai districtului Kuybieshevsky din Moscova. Ajutand veterani de razboi si pensionari, acesti pionieri castigau bani pentru asistenta copiilor din tarile ce se luptau pentru independenta, curatau strazi si ograzi, reciclau, participau la diverse competitii.

Chiar si in acea vreme, activitatile centrului erau focusate pe dezvoltarea unor valori cheie ce recunosteau interesele, ideile, si provocarile de dezvoltare unice ale fiecaruia. Relatiile de la centrul Nadiezdha se bazeaza pe intelegere, sprijin, si atentie: mottoul nostru este: „Aduceti bunatate si bucurie oamenilor!” Acest moto reflecta scopul nostru de a hrani relatii intre generatii si in interiorul comunitatii incurajand membrii sa se angajeze social in activitati de valoare, dezvoltand prin aceasta si un ridicat simt de responsabilitate asupra lor si a altora.

Mediul de hranire a asociatiei noastre de cu copii de generatii diferite este caracterizata de o intensitate emotionala si intelectuala (n. ed: vezi scolile de iarna/vara ale IRSCA) care stimuleaza participantilor curiozitatea despre lumea din jurul lor si ii incurajeaza sa caute creativ raspunsuri la intrebarile lor despre viata. Ofera fiecarui participant, indiferent de varsta, o oportunitate de a intra intr-o relatie seminificativa unul cu celalalt; ofera perspectiva unor evenimente de schimbare a turnurii vietii ce va stimula cresterea personala.

Consideram mediul educational un spatiu pentru interactiune sociala, un factor in dezvoltarea personalitatii. Una dintre caracteristicile esentiale a acestei intereactiuni este deschiderea. Cultivam deschiderea creand un climat psihologic special, o atmosfera de incredere ce conduce participantii la un inter-schimb mutual prin care ‚dau si primesc’ influente. Deschiderea de la Centrul Nadiezdha este definita in primul tand prin faptul ca participarea este voluntara - participantii vin si pleaca dupa cum considera de placere. Atmosfera de incredere este inradacinata prin receptivitatea de a accepta adolescentii pentru ceea ce ei sunt, cu toata complexitatea vietii lor, problemele personale, starile psihologice si comportamentale.

Unii copii ajung la centru trimisi prin hotarare judecatoreasca prin agentii. Printre ei sunt tineri marginalizati si tineri care au facut infractiuni sau incalcari ale legii pentru a scapa dintr-un mediu in care tot ceea ce simteau erau parasirea si respingerea. Ca regula, avem multi copii cu risc inalt social si social neprotejati.

Din jurnalul unui profesor (Efim):

„La sfarsitul anului academic, copii trebuiau sa returneze uniformele inainte de vacanta de vara. In iunie, toti le-au returnat cu exceptia lui Slava. A tot promis ca o va returna ‚maine’ si ‚maine’ din nou. Apoi a inceput sa evite sa ne mai intalneasca. Unul dintre baieti ne-a informat ca tatal lui Slava - un alcoolic - vanduse uniforma pentru bautura, si ca in general, viata lui Slava era mizerabila, fara mama sa, care murise de ciroza. La momentul acela, Slava era pur si simplu bolnav.

Ne-am dus sa-l vizitam. Pentru prima data (eram un tanar profesor pe vremea aceea) am realizat ca exista o forma complet diferita de viata pentru unii oameni pe lume. Am inteles de ce Slava era atat de slab si de palid, de ce vorbea non-stop, si de ce vorbea aproape intdeauna despre nimic in special, de ce era atat de neascultator pentru lucrurile cele mai mici: era asa pentru ca vroia sa fie apreciat si considerat semnificativ, cel putin macar de cineva. Am intrat in apartament: era murdar si in dezordine cu vase murdare si resturi de la o masa simpla; sticle goale de votka erau peste tot. O femeie beata dormea dormea in patul tatalui. Impreuna cu baietii, am dat-o afara din apartament. Tatal, cu bautura in sange, ne-a luat la bataie. Slava plangea…

A devenit si mai apropiat si mai drag noua. Aceasta a fost ziua cand tinerii din centru au inteles pentru prima data suferinta reala si felul de viata pe care ceilalti o indura; pentru prima oara studentii nostri au realizat ca trebuie sa faca tot ce le sta in putere sa asigure ca astfel de lucruri nu se vor intampla niciodata in familiile lor. Unul dintre copiii care ne-a insotit in acea expeditie era Sasha.

Astazi Sasha a devenit director de scoala si a fost pentru multi ani – un model pentru toti din comunitate. Cetatenii l-au votat Presedintele Consiliului Mossvet (Primaria Orasului). Este figura centrala a cartierului acum, o personalitate magnetica, intotdeauna inconjurat de studentii nostri. Pozitia vietii lui – bunatatea – s-a nascut din experienta cu Slava…”

Cand studentii nostru sunt in mod special plini de succese la concerte si competitii – de multe ori auzim critici ca am selectat ‚copii speciali’ ca sa candideze. Intr-o anumita masura aceasta afirmatie e corecta, dar o intrebare trebuie pusa: Cum ne selectam copiii? Frecvent, ii acceptam pe aceia ale caror conditii de viata sunt dificile, care sunt ostili in clasa sau catre colegi, pentru ca noi stim ca ei au nevoie de intelegerea si sprijinul nostru mai mult decat altii. Ii invitam pe profesorii care au in clasa elevi rebeli si impotriva formalitatilor si se lupta cu injustitiile din sistemul public de invatamant – aceia care nu-si pot gasi prieteni printre colegii de clasa – sa fie trimisi la centrul Nadiezdha.”

Despre centru s-au publicat numeroase cercetari – si cartea e plina de rezultate si comunicari asupra fenomentului Nadiezdha.

Va invit sa vedeti doar titluri:

Enrichment Opportunities for Educators – New Directions for Helping At-Risk Youth in Russia

Eleoussa Polyzoi, University of Winnipeg, Canada, Project LEADER CIDA

In 2003, a Canadian International Development Agency (CIDA) project was

launched through a partnership between the University of Winnipeg,

Canada and the Russian Academy for Advanced Professional Standards

and In-Service Teacher Training. The purpose was to: (a) train fifty

educators in the Russian Federation in the area of talent development

among at risk youth; (b) examine the impact of this training; (c) develop

professional educational materials; and (d) suggest policy

recommendations to encourage new directions. In this session, an

overview of the project will be provided, project outcomes will be

discussed, and an evaluation of the success of the enrichment

opportunities offered will be shared.

Polyzoi, Louesa Winnipeg

Teacher Training for At-Risk Students: A Canadian-Russian Collaboration. An overview of a three-year Canadian-Russian CIDA project on teacher training for at-risk students will be presented. Project objectives include: (a) training in‑service teachers in the Russian Federation; (b) examining the impact of this training in selected Moscow school sites; (c) developing educational materials for dissemination to regional educational offices throughout Russia; and (d) suggesting new policy directions in the education of at‑risk children and youth in the nation.

2008/2/28 Dana <wrote>:

Pentru ca in general imi place sa actionez si sa las vorba lunga deoparte, ma cam tin departe de discursuri…

Un mic comentariu insa pot face, mai ales ca sunt on-line. Cat de avizat este, ramane de vazut…

Vrem se pare (TOTI dascalii va pot marturisi, chiar si cei aparent dezinterezati) o resuscitare a invatamantului romanesc. Avem atitudini de superioritate prin care incercam sa mascam decaderea, mizeria, ignoranta, superficialitatea si alte plagi si molime generale… Ne plafonam profesional, iar copiii care “invata” sunt din ce in ce mai putini. Ridicam nedumeriti din umeri. Nu stim de ce, dar nici nu ne intereseaza. In fond, noi ne facem datoria. Venim la ore (cu mici exceptii, ca doar suntem oameni, avem si noi probleme), predam (sau mimam actul didactic, tot aia e, copiii trebuie sa inteleaga, ca doar nu-s batuti in cap).

Sa cautam vinovatii pentru declinul invatamantului? sa fie oare sistemul comunist? sa fie oare politica actuala? incompetente de la cel mai inalt nivel? sa fire oare salariile mici, cauza tuturor relelor si a dezinetersului? sau indisciplina si lipsa de maniere(educatie familiala) a copiilor? Mediile sociale viciate? Cert este ca haosul in care traim noi l-am creat si continua, sa ne complacem in el. Daca nu devenim ingnoranti automat devenim stresati si nervosi. Nu avem solutii la avalansa de probleme cu care ne confruntam. Nici nu cautam. Zicem ca nu stim unde. Autoritatile nu coopereaza. Pun poveri nejustificate pe umerii nostri, tone de hartoage, zeci de sedinte, fomalitati fara finalitate. Nimeni nu se conformaza. teoria nu se potriveste cu practica. Solutiile din ROFUIP sunt apa de ploaie. Nu ajuta la integrarea copiilor cu probleme, ci la marginalizarea lor. Sunt din ce in ce mai multi (scolile din mediul rural au procente mai mari de 50% cu astfel de copii). Solutiile de copromis sunt primele pe care le luam, fie de “mila”, fie pentru a salva imaginea scolii, fie pentru a ne pastra posturile. Avem elevi cu abateri comportametale grave (agresivi, cu situatii de absenteism serioase, dezinteresati…). Nu putem sa-i lasam pe toti repetenti, dar nici sa ne desfasuram orele in liniste si ordine asa cum ar fi normal… copiii interesati (putini) se pierd printre cuvintele moralizatoare ale profesorilor si actele de razvratire ale elevilor “dezinterezati” de scoala… Nimeni nu cauta sa combata cauza! Nimeni nu “se pune” cu parintii delincventi ai acestor copii, nici chiar autoritatile locale (corupte sau dominate de frica si de lasitate). Din fericire lucrez intr-o astfel de scoala. Ni se spune sa-i discriminam pozitiv pe rromi. Facem asa cum ni se spune… ne trezim ca ni se fura bani din portofele, ni se sparg rotile masinilor, vin in scoala gasti care se rafuiesc fara ca noi sa ne putem implica… da-ti-ne solutii!!!

Dana M.b

Related posts

• Tinerii de la studii (0)

Cam asa suna o stire seaca peste care ochii cititorului trec fara sa o vada, caci nu-I stie importanta. De fapt este o traditie de peste 20 de ani la care se adauga numeroase alte congrese locale cu mii de participanti, unde vin educatorii si specialistii in educatie implicati in “gifted education”.

Exista astfel congrese regionale ale organizatiilor regionale “Educational Council for High Ability” pentru Europa, de exemplu, dar si congrese nationale cu participare straina, sau congrese locale. Daca se strang toate aceste intalniri laolalta se poate vedea dimensiunea preocuparii asupra educatiei copiilor supradotati si talentati, ca si dimensiunea cercetarii aplicate in psihologie si pedagogie in aceasta directie. De data aceasta au fost prezentate 250 de prezentari stiintifice, insa fata de alte congrese s-au afirmat si directii noi, de exemplu policy making in gifted education si nevoia pe viitor de programe educative la nivel global ce pot fi promovate prin “gifted Education”

Anul acesta Romania a fost acceptata in organizatia internationala cea mai mare prin prezenta unei singure persoane, a mea. Desi in general prezentatorii reprezentau organizatiile guvernamentale ale tarilor proprii, in privinta Romaniei sa facut o exceptie, eu reprezentand organizatiile non-guvernamentale si fiind scutit de taxa de participare. Mai mult de atat, am fost integrat in reteaua de policy makers mondiala, cunoscandu-se activitatea personala in acest domeniu si gradul de expertiza personala, cu aceasta ocazie demonstrandu-se faptul ca se face o permanenta evaluare a potentialului de dezvoltare a unei tari, daca nu de catre guvern, cel putin de catre strainii interesati in dezvoltarea unor programe.

Sa ajuns la aceasta situatie datorita putinei comunicari intre mine si institutiile guvernamentale de profil, care inca sunt in curs de a identifica corect problema educatiei copiilor supradotati si talentati, in ciuda eforturilor personale de a deschide o linie de comunicare profesionala.

Anul acesta sa dat si vestea ca World Council for Gifted and Talented Children va fi in curand componenta a UNESCO international, ca o recunoastere a importantei acestei forme de educatie.

Deja este foarte bine cunoscuta relatia directa intre dezvoltarea educatiei supradotatilor si dezvoltarea economica a unei tari. Deasemenea este foarte bine cunoscuta relatia dintre gifted education si si dezvoltarea de programe consacrate creeri de lideri capabili, motivati, etici si avand inteligenta si antrenamentul necesar rezolvarii problemelor curente si a situatiilor de criza. Si aceasta problema este tratata cu mare seriozitate la nivel mondial, fiind una dintre masurile de impiedicare a degradarii unei natiuni, a franarii coruptiei, a cresterii bunastarii populatiei si a dezvoltarii identitatii culturale.

Intr-un conges de asemenea amploare apar desigur si cercetari socante sau rezultate surprinzatoare. Unul dintre acestea se refera la infractionalitate. Sa constatat astfel ca desi supradotatii reprezinta doar 2 % din populatia statistica la nivel mondial, reprezinta insa o treime din numarul total al infractorilor, mai ales in tarile in care nu sa creat o linie de educatie a supradotatilor prin care sa li se dezvolte calitatile moral-etice necesare unei bune integrari sociale. Cu alte cuvinte supradotatii educati sunt cea mai mare si mai valoroasa resursa umana, in timp ce supradotatii needucati pot fi un pericol.

Un alt rezultat socant a fost in privinta copiilor visual-spatiali. Acesti copii au un profil de personalitate in care se gasesc trasaturi precum: inteligenta holistica si haotica, creativitate deosebita, profunzime in gandire si gandire in imagini nu in cuvinte. Ei reprezinta o mare majorotate a copiilor supradotati, reprezinta deasemenea o treime din populatia statistica, fata de auditorii secventiali care reprezinta doar o patrime, restul populatiei avand ambele tipuri de caracteristici. Auditorii secventiali sunt persoane ce gandesc in cuvinte si invata usor din carti, fiind stimulati de metodologiile scolare obisnuite.

Veti inteba “unde este senzationalul aici?”. Senzationalul este ca educatia mondiala nu da produse adecvate pentru mai bine de doua treimi din populatia de copii (Romania nefacand exeptie), metodologiile de predare clasice fiind adaptate numai pentru auditorii secventiali, care sunt astfel incurajati de sistemul educativ si promovati social.

Marea majoritate care au un imens potential creativ si dinamic sunt descurajati de sistemele educative clasice, in loc sa li se dezvolte potentialul creativ prin metodologii interactive.

Sezational este ca traim in aceasta realitate de secole fara a o imbunatatati, acumuland tensiuni sociale, frustrari personale si crize de sistem, dar mentinand un sistem bazat pe obedienta fata de reguli impuse in loc sa dezvoltam potentialul creativ pe care il prezinta aproape 4 cincimi din populatie. Aceasta problema este internationala si se cere solutionata prin studii locale si experimente didactice punctuale.

De fapt lipsa de preocupari in acest domeniu si lipsa de corelare a eforturilor financiare catre gasirea de forme concrete si adecvate de educare a populatiei statistice produce efecte grave sociale. Se vad aceste efecte dupa cum am remarcat in gradul de infractionalitate si nu numai. Vizual spatialii au tendinta de a folosi mai mult emifera cerebrala dreapta fata de auditorii secventiali care au o folosire preponderant stanga. Acest fapt este o realitate si da un profil de personalitate cu caracteristici deosebite si cu nevoi deosebite. Printre aceste efecte se afla si imigrarea masiva a populatiei cu potential creativ catre alte tari unde potentialul lor este aplicat, in cazul in care ei nu sunt tratati conform profilului propriu de personalitate la ei acasa.

Cred ca este inutil sa mai fac corelarile cu situatia Romaniei unde fuga creierelor este deja endemica, fara a avea si returul necesar inoirii si modernizarii Romaniei.

Problemele ridicate de educarea copiilor supradotati si talentati devin astfel puncte de referinta la nivel mult mai mare, iar cercetarile in acest domeniu sunt finantate si incurajate de majoritatea guvernelor constiente de responsabilitatile leadership-ului national din intreaga lume.

S-au infiintat astfel institutii de cercetare si aplicare metodologica in care se fac politicile de educatie a copiilor supradotati si talentati, dar si institutii in care copii cu capacitati deosebite sunt antrenati in programe speciale. Personal am lucrat intr-o astfel de institutie “Oklahoma School of Science and Math” inainte de a decide sa ma reintorc in Romania pentru a dezvolta educatia copiilor supradotati si talentati. Cunosc astfel programele atat din punct de vedere teoretic prin participarea intr-un program post gradual in SUA, cat si practic. De data aceasta am deschis linii de colaborare viitoare cu National Academy for Gifted Children din SUA si Anglia si sper sa reusesc cu ajutor guvernamental sa creez un centru local in Romania.

Ajutorul guvernamental este absolut necesar pentru a dezvolta programe la nivel national adresate copiilor supradotati si talentati. Fara acest sprijin guvernamental se pot promova doar programe pilot locale,de mici dimensiuni, care nu au impactul necesar asupra dezvoltarii nationale. De data aceasta insa exista posibilitatea dezvoltarii acestor programe la nivel national cu sprijinul direct al organizatiilor si centrelor de specialitate din lume. Acest lucru este esntial, deoarece se poate beneficia nu doar de expertiza putinilor specialisti aflati in tara, ci si de aceea a specialistilor straini, precum si de posibilitatea utilizarii experientei mondiale in domeniu.

Aceasta experienta este mai mult decat benefica, deoarece ea inseamna uriase cantitati de bani investiti in cercetari care au fost concluzionate deja si care nu mai trebuie repetate si la noi. Un exemplu in acest sens este dat de cercetarile privind programele de socializare, in care sa constatat ca educarea copiilor in directia politetii sociale si a non-agresivitatatii in comunicare micsoreaza riscurile de integrare sociala de cateva ori si contribuie implicit la un salt economic de cateva procente. Un alt exemplu de studiu de impact este asupra protectiei in fata competitiei care sa dovedit a avea efecte fatale asupra economiei in momentul in care devine protectie sociala abuziva impiedicand astfel o dinamizare a locurilor de munca. Iar noi prin traditie chiar asta cultivam incepand din scoala, unde sistemul de notare nu permite o monitorizare corecta progresului nici o evaluare a competitiei si mergand pana la incurajarea mediocritatii prin lipsa de competitie valorica la locul de munca.

Totul pleaca din scoala si experienta internationale ne este mai mult decat necesara, deaceea consider un success personal deschiderea unei linii largi de colaborare cu institutiile specializate si cu mare traditie din lume, pe care am realizat-o cu acest prilej.

Multumesc tuturor celor care au sponsorizat participarea mea la acest congres. In aceasta perioada pun bazele unui consortiu national dedicat educatiei copiilor supradotati si talentati din Romania. Sunt deja inscrisi in acest consortiu peste 20 de organizatii, institutii si firme si sunt convins ca numarul acestora va creste. Bordul de incredere al acestui consortiu este format in urma acestui congres din mari personalitati internationale din educatia copiilor supradotati si talentati: Den-Mo Tsai actualul presedinte al WCGTC Taiwan, Klaus K. Urban, fost presedinte Germania, Barbara Clarck fost presedinte SUA, Sandra Kaplan SUA, Erika Landau Israel, Joice Van Tasel-Baska SUA, Johanna Raffan secretar ECHA Anglia, Joseph Renzulli si Sally Reis directori NAGC SUA, Taisir Subhi Emiratele Arabe, Richard A. Boolootian USA.

Sunt de asemenea convins ca prin sprijin atat guvernamental cat si din partea firmelor care au viziunea dezvoltarii si a competitiei pe piata mondiala, cu sprijinul tehnic si de specialitate a organizatiilor si institutiilor de profil din lume si cu interesul educatorilor se va putea trece la o noua etapa in dezvoltarea programelor educative pentru copii supradotati si talentati si la imbunatatirea calitativa a educatiei nationale. Consecintele acestor programe se vor putea vedea in viitor asa cum se vad in tarile unde exista deja traditie in aceasta directie.

In final se poate vedea lista tarilor unde exista aceasta traditie si unde in unele cazuri, programele au sprijin guvernamental de multa vreme:

Africa de Sud, Anglia, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Austria, Bahrain, Belgia, Brazilia, China, Columbia, Corea de Sud, Danemarca, Elvetia, Emiratele Arabe, Filipine, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong, India, Indonezia, Iordania, Iran, Irlanda, Israel, Iugoslavia, Jamaica, Japonia, Kuveit, Noua Zeelanda, Nigeria, Olanda, Portugalia, Quatar, Scotia, Singapore, Slovenia, Spania, Sudan, Taiwan, Tailanda, Turcia, Statele Unite.

Unele dintre aceste tari au devenit deja bogate si puternice, altele au o traditie relativ recenta si un sprijin restrans din partea guvernelor lor, dar au pornit deja pe calea dezvoltarii.

In alte tari precum Rusia, Ungaria, Belarus, Kazakstan si altele programele de educare a copiilor supradotati si talentati sunt inca in stadiul de pilot, fiind promovate de cativa cercetatori sau specialisti in educatie. In toate cazurile acesti promotori beneficiaza de sprijinul professional al organizatiilor internationale chiar daca nu au sprijin guvernamental suficient.

Presedentia World Council for Gifted and Talented Children incepand de anul acesta a trecut de la Klus. K. Urban din Germania la Den-Mo Tsai din Taiwan

Ultima tara adaugata la aceasta lista a fost Romania si sper ca exemplul mondial sa fie urmat si de noi.

Programele destinate copiilor supradotati si talentati au inceput sa se dezvolte rapid si in tarile Europene desi initial au fost dezvoltate in afara Europei. Nevoia de deschidere de noi nise economice si de noi directii de dezvoltare economica pe care o au tarile din Uniunea Europeana face ca aceste programe adresate formarii de lideri crerativi, inteligenti, morali si responsabili sa devina din ce in ce mai puternica. Tot mai des se pune problema abordarii complexe a realitatilor socio-economice si a profesionalismului de grad inalt a celor ce fac politicile si iau deciziile ce afecteaza populatii intregi, la fel ca si problema eticii deciziilor luate, a stabilitatii sistemului socio-economic, a abordarii deschise si practice a problemelor actuale, a tratarii dinamismului dezvoltarii si multe altele.

Toate aceste probleme devin abordari curriculare in educarea copiilor supradotati care sunt astfel instruiti in mod adecvat pentru a deveni liderii mileniului III.

Si un ultim detaliu scos in evidenta la congres. Studiile asupra masuratorilor inteligentei prin teste IQ arata un fapt surprinzator. Inteligenta medie a populatiei creste annual cu 0,3 unitati IQ, in timp ce inteligenta copiilor supradotati creste anual cu aproximativ 4 unitati IQ. Pe de alta parte numarul copiilor supradotati si talentati cu grad foarte inalt de inteligenta este in ultima vreme de cateva zeci de ori mai mare fata de acum 50 de ani.

Oare sa insemne ca decizia naturii precede decizia politica in formarea si utilizarea inteligentei?
Florian Colceag

Presedinte IRSCA GIFTED EDUCATION

www.supradotati.ro

Related posts

• No related posts.

Trebuie sa treaca prin scoala cu generatia lor, este un alt mit, totalmente gresit, deoarece copii supradotati au o dezvoltare asincrona fiind mult mai maturi intelectual decat generatia lor. Daca vrei sa ii torturezi atunci ii pui impreuna cu generatia lor intr-o clasa neselectata. Vor fi sigur tinta celorlalti.

Supradotarea este ceva de invidiat, este alt mit. De fapt datorita reactiei grupului social obisnuit a respingerii grupului din cauza opiniilor lor prea mature supradotarea nu este fara probleme personale mari.

Pentru a avea o intelegere mai buna a problemei trebuie sa vedem istoria supradotatilor. De exemplu Einstein a vorbit la patru ani, a scris la sapte ani, a invatat prost in liceu si a ramas repetent in facultate. Isaac Newton a avut note slabe la scoala primara. Lui Edison profesorii I-au spus ca este prea prost ca sa invete ceva si ulterior a fost exmatriculat din scoala. Walt Disney a fost concediat de un editor pentru lipsa de idei, iar profesorul lui Carusso i-a spus ca este incapabil sa cante deoarece nu are pic de voce. Lev Tolstoi a fost dat afara din facultate, iar Luis Pasteur a fost considerat mediocru la terminarea Royal College. Pina si Winston Churchil a ramas repetent in clasa a sasea.

Exemplele sunt numeroase iar lista se poate prelungi la nesfarsit. Uneori reactia societatii este chiar mai dura, iar la aceasta lista se pot adauga alte liste de victime, oameni supradotati, care au lasat o imensa urma in istorie, fiind in finalul vietii lor tinere asasinati.

Ajungem la concluzia ca supradotarea este in general riscanta, mai ales cand esti sarac si supradotat, sau sarac, supradotat si dintr-o comunitate etnica lovita de rasismul sau xenofobia altora. In aceste cazuri supradotarea devine ingrozitor de riscanta.

Cu toate acestea gasesti prin organizatiile internationale vechile mituri despre supradotati pe care le-am expus anterior. Le gasim si in organismele guvernamentale deseori, desi mai rar datorita faptului ca multe guverne au inteles ca educatia supradotatilor este extrem de rentabila prin corelarea cu introducerea de noi tehnologii creatoare de dezvoltare economica si prin rezolvarea crizelor de sistem.

Se accepta chiar si stiintele abstracte care desi nu par a aduce un folos imediat se dovedeste ca sunt utile dezvoltarii de noi tehnologii si deci implicit dezvoltarii economice.

Trebuie totusi mare atentie si pricepere ca sa deosebesti piatra nestemata de piatra obisnuita, sau copilul supradotat de cel obisnuit. Este o buna comparatie si in ceea ce priveste modul de prelucrare sau a unicitatii produsului final. Ambele tipuri de pietre sunt necesare si valoroase dar nu in aceleasi scopuri. Piatra de cariera o poti taia la fel, diamantul are insa personalitatea proprie ce trebuie respectata.

Poate fi insa respectata personalitatea copilului supradotat, sau a specialistului intr-o clasa de elevi sau intr-un colectiv? Nu exista oare riscul ca profesorul sa il considere obraznic, infumurat, arogant in momentul in care ii pune intrebari la care profesorul nu stie raspunsul, sau rezolva instantaneu probleme la care profesorul nu a gasit raspuns nici dupa ore de gandire? La fel si pentru specialist, nu este el considerat periculos de catre sefii ierarhici carora le este frica ca ii depaseste valoric si le va lua locul?

Devine clar ca supradotarea este o caracteristica de risc social, deasemenea ca persoanele supradotate au nevoi speciale atat educative cat si de integrare sociala, dar incepe sa aiba sens si partea din scriptura in care Hristos spune “nu aruncati margaritarele la porci”. Este drept ca margaritarele nu sunt graunte, ca nu sunt comestibile ci au alt tip de valoare care aduce un pic de frumusete si de lumina in vietile oamenilor. Dintr-un motiv asemanator si supradotatii trebuie iertati ca sunt atat de performanti, de bogati sufleteste si trebuie ajutati sa creasca ca sa aduca si ei un pic de frumusete si de lumina in vietile oamenilor.

Daca simtim nevoia de idealuri, de orizonturi, de adevar, de cunoastere, de dreptate, de etica, de un pic de umor, de frumusete, de sentimente positive, de libertate, de armonie, de responsabilitate si altele asemenea, atunci avem nevoie de supradotati, probabil ca in conditii mai bune am fi devenit si noi supradotati. Poate ca dorim copiilor nostri sa traiasca cu aceste nevoi in loc de nevoile de distractie si fala, de bani si putere. In acest caz trebuie sa gasim o forma de invatamant care sa ii stimuleze sa fie oameni plenari, echilibrati, inteligenti si buni, invatati de mici cu respectul pentru munca bine facuta.

Supradotarea apare intr-o lume cu riscuri ca o solutie pentru micsorarea riscurilor si echilibrarea lumii. Sa nu uitam, putem trai intr-o lume mai buna.

Related posts

• No related posts.

Ne miram cand vedem o companie din Ungaria ca cumpara balegar de vaci si ca il amesteca cu pamant si apoi ne vand inapoi produsul ca pamint de flori, sau cand vedem o companie Olandeza ca aduce in Romania tot soiul de mate si resturi de peste din Norvegia si le transforma in faina de peste pe care o vand chiar aici ca suplimente de hrana pentru animale. Totusi nu urmam exemplele acestea, deoarece dejectiile, balegarul, resturile de peste sau cainii sunt undeva interzise la folosire, prin traditie, constituind un taboo.

Ne lasam de asemenea invadati de gunoaie fara a le utiliza si fara a le selecta transformandu-le astfel in resurse secundare. Asa ca daca te duci intr-o padure I-ti vei bucura ochii cu pungi de plastic, sticle de plastic, hartii si alte asemenea produse ale civilizatiei, care au inlocuit flora padurii. Ne miram de curatenia pe care o gasim insa in padurile Elvetiei sau Germaniei si nu intelegem de unde vine. Ei bine acolo nu exista tabooul asupra culesului gunoaielor.

La fel de grijulii suntem si cu interferenta cu treburile murdare ale polisului. Nu ne amestecam acolo unde sunt lucruri dubioase ci le lasam sa se desfasoare in voie, preferind sa nu avem reactie civica decat sa ne patam cumva prin calcarea taboolui.

Exista un mod de coexistenta pasnica cu gunoiaiele de tot felul, in care noi nu le luam in seama in timp ce acestea ne invadeaza, sau si mai des in care gunoiul strain devine bun in timp ce gunoiul propriu devine taboo. Asa ne-am pomenit cu astfel de traditii culturale si nu facem nimic pentru a le corecta.

Plutim intre vise frumoase si o realitate nemiloasa pe care sau incercam sa o ignoram, sau fugim in alta tara pentru a gasi o alta realitate in loc sa o corectam pe cea de acasa.

Din acelasi simt cultural straniu cu privire la ce-I curat sau murdar avem uneori reactii ciudate la adresa altor neamuri ce vin sa traiasca la noi. Ii toleram, dar nu interferam pana cand nu ne intoxica cu produsele sau subprodulele lor, iar atunci injuram Romania si ne pregatim de imigrare in loc sa impunem standarde de respect valoric pe comportamentul si produsele acelor culturi.

Toate aceste caracteristici privind comportamentele noastre culturale fac parte dintr-un mod traditional de a privi resursele, dintr-un stil managerial cu radacini culturale vechi, dintr-un mod de a ne educa antreprenorial dupa legi proprii. Si cat este de greu sa ne schimbam fara o educatie corespunzatoare prin programe antreprenoriale si manageriale adecvate.

Plutind intre pret si dispret, intre tot soiul de taboori pe care le urmam fara a fi constienti, noi inca vedem intr-o creanga lemn de foc in loc de sculptura, iar intr-o persoana supradotata cu capacitati intelectuale deosebite noi il vedem pe Radu, baiatul acela ciudat care a studiat in vest si nu se stie ce mai face.

Discutam mai demult cu unul dintre fostii olimpici internationali la matematica, care si-a facut studiile stralucite in SUA, a lucrat la o mare universitate cativa ani dupa care sa dus in sectorul bancar. Acum este director executiv la una din cele mai mari banci americane, specialist respectat si bineinteles platit regeste pentru ceea ce stie sa faca. I-mi povestea Radu ca nu mai vine in Romania de cativa ani, deoarece toata munca aceasta fara odihna pe care a facut-o in afara tarii nu I-a adus in Romania nici recunoastere nici prestigiu, ca atunci cand mai vine in tara este tratat drept “ba Radule”, nu a ajuns sa fie “Domnule Radu”. Este inca lemn de foc, nu va fi sculptura nici o data, ceea ce este descurajant, asa ca ramane acolo unde este sculptura nu lemn de foc.

Trebuie sa ne mai modificam si noi taboorile daca vrem sa supravietuim in viitor si mai existam ca popor si cultura. Ne ancoram intr-un trecut glorios de pe vremea dacilor in loc sa ne orientam catre un viitor prosper si sa facem eforturi de a-l configura. Numai ca daca privim istoria gasim acelasi sablon comportamental provocat de taboorile noastre. El poate fi usor caracterizat la nivelul efectelor prin saracie si oprimare, coruptie si despotism. De la fanarioti incoace, tot gasim aceste caracteristici care ne urmaresc ca un blestem. Oare nu comportamentul nostru irational orientat spre trecut si taboorile noastre sunt cele care au provocat aceste efecte?

Ei bine acum ar cam fi vremea, chiar ultimul ceas, sa ne modificam atitudinea daca vrem sa supravietuim in UE. Citindu-l pe Pascuareli, care acum putina vreme era marele sef UE in Romania, in curind vom fi o minoritate intr-o majoritate europeana. Ei bine asta schimba toate perspectivele, caci nu vom mai avea protectia culturala, ci vom fi pe piata libera si competitive. Iar piata are regulile sale dure si implacabile. Daca suntem irationali in comportamentul managerial, sau in viziunea antreprenoriala, vom avea mult de suferit.

Este chiar ceasul al doisprezecelea, cand romanul se trezeste, daca ar fi sa ne luam dupa folclor, si parca incepe sa se vada o schimbare in atitudini. Este inca timida si relativ haotica, fara masuri precise. Inca nu se vede o linie de programe educative destinate schimbarii atitudinale generale, nici pentru copii nici pentru adulti, desi au aparut firme ce promoveaza cultura manageriala de buna calitate la nivelul angajatilor companiilor ce vor sa ramana pe piata. Inca sunt uriase reticente la nivelul promovarii noilor tehnologii si a reformarii si eficientizarii sistemelor clasice. Inca nu se vede o linie de promovare pe criteriul valoric, nici o linie de pregatire a copiilor in functie de abilitatile lor si de nevoilor lor de educare si instruire. Cu toate acestea se simte ceva in aer, ca o primavera incerta in conditii de criza.

Este adevarat , “cu o floare nu se face primavara”, dar este si mai clar ca “fara nici o floare nu exista nici macar speranta ca se va face primavara” iar cate o floare pe ici pe colo, aparuta printre gunoaie si zapezi tot incepe sa se zareasca. Poate ar fi mai multe daca ar fi mai putine gunoaie, si asta ar fi posibil daca nu le-am mai privi ca gunoaie cu dispret, ci le-am vedea ca resurse secundare si le-am pretui in loc sa le dispretuim.

Asa fac elvetienii, cumpara gunoi selectat caci este valoros.

Cand in 93 a avut loc singura demonstratie a cercetarii stiintifice din Romania, singura lozinca a lor a fost “daca voi nu ne vreti, altii ne vor”. In 99 plecasera 97% din cercetatorii, majoritatea stiti unde? In Elvetia care nu ia privit ca pe niste gunoaie, ca pe “ba Radule”, ci ia pretuit. Vom avea si noi mai multe flori si primavara daca vom pretui florile.b

Related posts

• No related posts.

Epoca contemporana nu mai poate promova insa aceleasi idealuri educative, are chiar o confuzie vizibila la adresa prototipului de om model, deoarece a ajuns intr-o faza mult mai adinca a globalizarii, anume organicizarea culturilor. Gasim astfel retele economice si culturale, arii de incredere economica si culturala ca de exemplu zona francofoniei, retele de specialisti ce functioneaza indiferent de stat pe intreg globul si multe alte noutati.

Din punct de vedere atitudinal se discuta mai recent despre bio-etica, despre socio-etica, despre business si etica, despre societatea bazata pe cunoastere, despre biodiversitate si despre diversitate culturala si alte astfel de concepte noi.

Au aparut si noi instrumente de educatie, de exemplu baze de date care se formeaza prion contributia cititorilor “wikipedia.org, de exemplu”, in care sunt puse cunostinte diverse, metodologii de instruire si educare profesori “de exemplu formath”, metodologii de imbunatatire a capacitatilor intelectuale sau de comunicare ca cele date cu 30 de ani in urma de Edward de Bono in “Six Thinking Hats” si multe altele.
Produsele educative noi de la metodologii pina la baze de cunostinte se adreseaza unui alt tineret care trebuie sa se adapteze unei alte etape a globalizarii. Pe de alta parte apar numeroase programe educative care sunt destinate formarii unor comportamente prin largirea campului de cunoastere a participantului in program. Au devenit astfel clasice deja programele de socializare sau de formare de echipe care se adreseaza atit copiilor cat si angajatilor firmelor. In aceste programe invataceii sunt invatati ce inseamna un comportament corect din viziunea unui sistem care te integreaza economic.

Au aparut si programe de protectie a mediului natural sau social, de formare de lideri, de marire a calitatilor antreprenoriale, si multe altele ce se adreseaza unei nevoi clare de adaptare a oamenilor la schimbarile atitudinale ce sunt solicitate de etapa moderna a globalizarii.

Atitudini educative noi ca de exemplu cea destinata micsorarii ofensei culturale, a acceptarii multiculturalismului, a respectarii individualitatii fiecaruia si a protejarii drepturilor la existenta si implinire personala, au devenit generale si sunt promovate de organismele internationale.

Educatia scolara se bazeaza din ce in ce mai putin pe memorarea de cunostinte ce dau conturul istoric al unei natiuni, ci se dezvolta mai ales in formarea de abilitati de a gasi informatia de care are nevoie fiecare om, a utiliza mijloacele moderne de investigare a informatiei si de a gasi metodologiile de cautare a unui traseu propriu de cariera inca din perioada scolara.

Pregatirea profesorilor nu mai se face in enciclopedism ci in orientarea elevilor catre intelegerea de metodologii de investigare proprii. Din acest motiv profesorii trebuie sa aiba un larg bagaj de metodologii de predare corespunzator stilurilor de invatare ale elevilor si capacitatilor personale ale acestora.

Piata muncii incepe sa ceara din ce in ce mai frecvent personalitati care sa poata evolua in sistemul economic si care sa se poata adapta la cerintele complexe ale postului. Din acest motiv in educatie se promoveaza metodologii de formare a gandirii critice, a gandirii laterale, a gandirii complexe, a gandirii analitice, a logicii abductive ce inlocuieste logica platoniciana, sau a altor forme de antrenament intelectual al elevilor.

Toate aceste tendinte noi, deja practicate de o buna bucata de timp in tarile avansate economic creaza un mare decalaj fata de tarile care inca nu le cunosc si nu le pun in practica. Decalajul se vede atat la nivelul performantelor economice a fiecarei tari cat si la nivelul stabilitatii sau dinamicii sociale. In general introducerea acestor “noutati” sa facut printr-o forma de educatie de varf, anume educatia copiilor supradotati si talentati. In tarile cu avans economic, asta a dus la imbogatirea in timp a intregului sistem educativ.

Cu ani in urma o prietena din Elvetia ma intreba “ce v-ar costa pe voi Romanii sa fiti politicosi, punctuali, sa spuneti multumesc si buna ziua? Nimic, insa cat de mult castig a-ti avea in relatiile cu partenerii vostri de afaceri.” Ei bine aceste comportamente ca si altele legate de civism, de pastrarea mediului social frumos si sanatos, primitor si functional se formeaza in programe de socializare in care noi nu avem traditie.

Nevoia il invata pe om. Nevoi avem destule, a venit vremea sa si invatam cate ceva din acestea.

Related posts

• No related posts.